NÚMĂR, numere, s.n. I. 1. Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeaşi natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ♢ Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice aşezate în ordinea tabloului lui Mendeleev şi care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără (de) număr = nenumărat; p.ext. imens. Cu număr = socotit2; p.ext. limitat. ♢ Loc. adv. În număr = cu socoteală; complet. ♢ Loc. prep. În (sau din) numărul = printre, dintre. ♢ Expr. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câţiva. La număr sau în număr de... = în total. ♦ Mulţime. ♦ Ceată, grup. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar şi două sau mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect. II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulţime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; p.ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicaţie. ♦ Spec. Reversul unei monede. ♦ Spec. Fiecare dintre exemplarele unei publicaţii periodice care face parte din aceeaşi serie, din acelaşi tiraj etc. 2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.). III. (Fam., în expr.) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; straşnic, excelent. – Lat. numerus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într-un şir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ♢ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghiţiturile) = a ţine cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunţa pe rând un şir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ♢ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p.ext. a plăti(în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în acelaşi număr, în acelaşi grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ♢ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puţin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NÚM//ĂR ~ere n. 1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule şi care se notează, de obicei, cu cifre; noţiune de cantitate. ♢ ~ natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric număr însoţit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv număr însoţit de semnul +. ~ întreg număr care conţine una sau mai multe unităţi. ~ fracţionar număr care poate fi exprimat sub formă de fracţie. ~ prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuşi şi la unitate. ~ par număr care se împarte exact la 2; număr cu soţ. ~ impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soţ. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelaşi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~ărul bărbaţilor. ♢ La ~ (sau în ~) a) în cantitate; b) în total. Cu ~ a) numărat; b) cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie să fie. Un anumit ~ o cantitate anumită. Un ~ neînsemnat (foarte) puţini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) mulţi. În ~ mare în cantitate mare; (foarte) mulţi. Fără (de) ~ în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atâtea ori. 4) Indice cifric care serveşte pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. ~ărul biletului. ♢ ~ de ordine număr care indică locul unui obiect într-un şir. ~ărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanţă; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluţionare urgentă. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentaţii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabileşte legătura telefonică într-un emiţător şi un receptor. 8) Categorie gramaticală care serveşte pentru exprimarea opoziţiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte şi mai mulţi reprezentanţi ai aceleiaşi categorii de obiecte. ~ărul singular. ~ărul plural. /<lat. numerus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, fiinţe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ♢ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinţe care sunt (foarte) puţine la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înşira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
númăr (-mére), s.n. – 1. Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune sg. pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. Lat. nŭmĕrus (Puşcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), cf. it . numero, prov., fr., cat. nombre. – Der. număra, vb. (a enumera, a calcula etc.), care poate şi el să reprezinte lat. nŭmĕrāre (Puşcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), cf. mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, s.f. (înv., plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, s.n. (abac; deîmpărţit); numărătură, s.f. (înv., calcul); nenumărat, adj. (în număr infinit); numeros, adj. (mult, în cantitate mare), format după lat. numerosus; număruş, s.n. (Trans., talisman); prenumăra, vb. (a include într-un număr sau într-o cantitate; refl., a se număra printre ..., a se iscăli), după germ. pränumerieren; prenumerant, s.m. (înv., abonat, semnatar), din germ. Pränumerant (Scriban). Număra, vb. refl. (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Der. neol. (din fr.): numeral, s.n.; numerar, s.n.; numeraţi(un)e, s.f.; numeric, adj.; numerota, vb.; numerotator, s.n.; supranumerar, adj., după fr. surnuméraire. – Alb. numër ar putea proveni din rom.
(Dicţionarul etimologic român)
númăr s. n., pl. númere; abr. nr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. şi pl. númără
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NÚMĂR s. 1. (MAT.) număr fracţionar = număr raţional; număr raţional = număr fracţionar; număr zecimal = fracţie zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un ~ record de exemplare vândute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (În ~ mare.) 5. v. seamă. 6. mărime, măsură. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. mulţime.
(Dicţionar de sinonime)
NÚMĂR s. v. cifră.
(Dicţionar de sinonime)
NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conţine. 4. v. afla. 5. v. achita.
(Dicţionar de sinonime)
NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înşira, înşirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într-un şir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ♢ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghiţiturile) = a ţine cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunţa pe rând un şir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ♢ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p.ext. a plăti(în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în acelaşi număr, în acelaşi grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ♢ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puţin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, fiinţe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ♢ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinţe care sunt (foarte) puţine la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înşira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
númăr (-mére), s.n. – 1. Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune sg. pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. Lat. nŭmĕrus (Puşcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), cf. it . numero, prov., fr., cat. nombre. – Der. număra, vb. (a enumera, a calcula etc.), care poate şi el să reprezinte lat. nŭmĕrāre (Puşcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), cf. mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, s.f. (înv., plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, s.n. (abac; deîmpărţit); numărătură, s.f. (înv., calcul); nenumărat, adj. (în număr infinit); numeros, adj. (mult, în cantitate mare), format după lat. numerosus; număruş, s.n. (Trans., talisman); prenumăra, vb. (a include într-un număr sau într-o cantitate; refl., a se număra printre ..., a se iscăli), după germ. pränumerieren; prenumerant, s.m. (înv., abonat, semnatar), din germ. Pränumerant (Scriban). Număra, vb. refl. (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Der. neol. (din fr.): numeral, s.n.; numerar, s.n.; numeraţi(un)e, s.f.; numeric, adj.; numerota, vb.; numerotator, s.n.; supranumerar, adj., după fr. surnuméraire. – Alb. numër ar putea proveni din rom.
(Dicţionarul etimologic român)
númăr s. n., pl. númere; abr. nr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. şi pl. númără
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NÚMĂR s. 1. (MAT.) număr fracţionar = număr raţional; număr raţional = număr fracţionar; număr zecimal = fracţie zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un ~ record de exemplare vândute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (În ~ mare.) 5. v. seamă. 6. mărime, măsură. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. mulţime.
(Dicţionar de sinonime)
NÚMĂR s. v. cifră.
(Dicţionar de sinonime)
NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conţine. 4. v. afla. 5. v. achita.
(Dicţionar de sinonime)
NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înşira, înşirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.
(Dicţionar de sinonime)