numărătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s.f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ♢ Numărătoare inversă = program de operaţii prevăzute a se desfăşura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spaţiale sau de debutul unei activităţi (de importanţă majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S.n. Aparat care serveşte la numărare. 2. S.m. şi f. (Rar) Persoană care numără, care socoteşte, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S.m. Termen al unei fracţii ordinare, scris deasupra liniei de fracţie şi reprezentând deîmpărţitul operaţiei de împarţire. – Număra + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUMĂRĂT//OÁRE ~óri f. Operaţia de a număra. /a număra + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NUMĂRĂT//ÓR1 ~oáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NUMĂRĂTÓR2 ĩ m. mat. Termen al unei fracţii ordinare, aflat deasupra liniei de fracţie, care arată câte părţi egale conţine această fracţie; deîmpărţit al unei fracţii. /a număra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracţii, scris deasupra liniei de fracţie, care arată numărul de părţi conţinute de fracţie. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].
(Dicţionar de neologisme)

NUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracţii, deasupra liniei de fracţie, indicând numărul de părţi conţinute de fracţie. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socoteşte, calculează ceva (după fr. numérateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

numărătoáre (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

numărătoáre (persoană) s. f., g.-d art. numărătoárei; pl. numărătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

numărătór (persoană, termen al unei fracţii) s. m., pl. numărătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

numărătór (aparat) s. n., pl. numărătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NUMĂRĂTOÁRE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.
(Dicţionar de sinonime)

NUMĂRĂTOÁRE s. v. recensământ.
(Dicţionar de sinonime)

NUMĂRĂTÓR adj. v. cash, gata, gheaţă, lichid, numerar, sunător.
(Dicţionar de sinonime)

NUMĂRĂTÓR s. v. numeral.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: nu num numa numar numara

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare