numen dex - definiţie, sinonime, conjugare

numen

NÚMEN s.n. Lucru în sine, cunoscut numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÚMEN n. filoz. Esenţă care poate fi cunoscută numai pe cale raţională. /<fr. noumène
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÚMEN, s.n. (fil.) esenţă cognoscibilă numai prin raţiune;
(Dicţionar de neologisme)

NÚMEN s.n. (Fil.) Esenţă cognoscibilă numai prin raţiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului şi divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
(Dicţionar de neologisme)

NÚMEN s. n. (fil.) esenţă cognoscibilă numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul. ♢ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
(Marele dicţionar de neologisme)

númen s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: nu num nume

Cuvinte se termină cu literele: en men umen