numerotator
NUMEROTATÓR, numerotatoare, s.n. Aparat cu care se numerotează ceva. – Numerota + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUMEROTAT//ÓR ~oáre n. Aparat cu care se numerotează ceva. /a numerota + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NUMEROTATÓR s.n. Instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate. [< numerota + -tor, cf. fr. numeroteur].
(Dicţionar de neologisme)
NUMEROTATÓR s. n. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter. (după fr. numéroteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
numerotatór s. n., pl. numerotatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUMEROTAT//ÓR ~oáre n. Aparat cu care se numerotează ceva. /a numerota + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NUMEROTATÓR s. n. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter. (după fr. numéroteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
numerotatór s. n., pl. numerotatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)