numire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuţie; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcţie; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUMÍRE, numiri, s.f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p.ext. nume (1). ♦ (Concr.) Act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcţie. – V. numi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NUM//Í ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-ţe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcţie). /Din nume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NUM//Í mă ~ésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NUMÍR//E ~i f. 1) v. A NUMI şi A SE NUMI. 2) Act oficial prin care unei persoane i se acordă dreptul să exercite o funcţie. /v. a (se) numi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aşá-numít adj. m., art. aşá-numítul, pl. aşá-numíţi; f. sg. aşá-numítă, pl. aşá-numíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

numí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. numeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

numíre s. f., g.-d. art. numírii; pl. numíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numeşti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numeşte pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.
(Dicţionar de sinonime)

NUMÍRE s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. consti-tuire. 4. (înv.) provivasire. (~ cuiva într-o funcţie înaltă.) 5. v. angajare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenţia
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: nu num numi numir

Cuvinte se termină cu literele: re ire mire umire