nunțiu

NÚNŢIU, nunţii, s.m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o ţară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s.m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÚNŢI//U ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o ţară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÚNŢIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o ţară străină. [Pron. -ţiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].
(Dicţionar de neologisme)

NÚNŢIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o ţară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)
(Marele dicţionar de neologisme)

núnţiu s. m. [-ţiu pron. -ţiu], art. núnţiul; pl. núnţii, art. núnţiii (sil. -ţi-ii)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NÚNŢIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)
(Dicţionar de sinonime)