nuntitor
NUNTITÓR, -OARE, nuntitori, -oare, adj. (Rar) Nupţial. – Nunti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nuntitór adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. şi pl. nuntitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nuntitór adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. şi pl. nuntitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)