nur
NUR, nuri, s.m. (Pop. şi fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălăşenia, graţia ei; p.ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUR ~i m. mai ales la pl. Aspect atrăgător al unei femei. ♢ Cu ~i cu deosebită putere de atracţie. A face ~i a-şi etala graţiile pentru a seduce pe cineva. /<turc. nur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nur (núri), s.n. – Atracţie, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Şeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se foloseşte mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli.
(Dicţionarul etimologic român)
nur s. m., pl. nuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUR ~i m. mai ales la pl. Aspect atrăgător al unei femei. ♢ Cu ~i cu deosebită putere de atracţie. A face ~i a-şi etala graţiile pentru a seduce pe cineva. /<turc. nur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
nur s. m., pl. nuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cuvinte care încep cu literele: nu
Cuvinte se termină cu literele: ur