nuriță

NURÍŢĂ, nuriţe, s.f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

nuríţă s. f., g.-d. art. nuríţei; pl. nuríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: nu nur nuri nurit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita urita