nutrire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NUTRÍ, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (şi alte mijloace de existenţă); a întreţine pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreţine, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUTRÍRE, nutriri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) nutri şi rezultatul ei. – V. nutri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NUTR//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe, plante) A face să-şi menţină existenţa fizică dând hrană; a susţine prin nutriţie; a hrăni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, gânduri) A cultiva cu perseverenţă în sinea sa, neexteriorizând. /<lat. nutrire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NUTRÍ vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simţi, a avea, a întreţine anumite sentimente. [P.i. nutrésc. / < lat. nutrire].
(Dicţionar de neologisme)

NUTRÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) nutri şi rezultatul ei. [< nutri].
(Dicţionar de neologisme)

NUTRÍ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire)
(Marele dicţionar de neologisme)

nutrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj. prez. 3 sg. şi pl. nutreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nutríre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. nutrírii; pl. nutríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NUTRÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. avea.
(Dicţionar de sinonime)

NUTRÍRE s. v. alimentaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: nu nut nutr nutri nutrir

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire trire utrire