nutritiv
[Sinonime]
NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutreşte; bogat în substanţe hrănitoare. ♦ Care aparţine nutriţiei, privitor la nutriţie, de nutriţie. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care serveşte pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanţă ~ă. 2) Care ţine de nutriţie; propriu nutriţiei. /<fr. nutritif, lat. nutritivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NUTRITÍV, -Ă adj. Care hrăneşte; hrănitor. ♦ Referitor la nutriţie, de nutriţie. [< fr. nutritif, lat. nutritivus].
(Dicţionar de neologisme)
NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrăneşte. 2. referitor la nutriţie. (< fr. nutritif, lat. nutritivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi; f. sg. nutritívă, pl. nutritíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NUTRITÍV adj. v. hrănitor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care serveşte pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanţă ~ă. 2) Care ţine de nutriţie; propriu nutriţiei. /<fr. nutritif, lat. nutritivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrăneşte. 2. referitor la nutriţie. (< fr. nutritif, lat. nutritivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi; f. sg. nutritívă, pl. nutritíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NUTRITÍV adj. v. hrănitor.
(Dicţionar de sinonime)