năpârlit

NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-şi schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliţi, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂPÂRL//Í ~ésc intranz. 1) (despre ani-male, păsări) A-şi schimba periodic părul, penajul sau pielea. 2) (despre păr, penaj, piele) A cădea de pe corp (la anumite perioade). 3) glumeţ A începe să-i cadă părul de pe cap. /<bulg. napărlja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năpârlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpârleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂPÂRLÍ vb. (pop.) a lepăda, (înv. şi reg.) a se despuia. (Un animal care ~.)
(Dicţionar de sinonime)