năpăstuiți

NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăţi, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. n ă p a s t ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptăţit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂPĂSTU//Í ~iésc tranz. (persoane) 1) A face să suporte o năpastă; a oropsi; a urgisi. 2) A învinui fără nici un temei. /<sl. napa-stovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpăstuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂPĂSTUÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ispiti, momi, ponegri, seduce, tenta.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit.
(Dicţionar de sinonime)