năuceala

NĂUCEÁLĂ, năuceli, s.f. Starea omului năuc; stare de ameţeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂUCEÁLĂ s. v. buimăceală.
(Dicţionar de sinonime)