năvădire

NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (La războiul de ţesut) A trece firele urzelii prin iţe şi spată, în ordinea cerută de modelul ţesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂVĂDÍRE, năvădiri, s.f. Acţiunea de a năvădi şi rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂVĂD//Í ~ésc tranz. (fire de urzeală) A trece prin iţe şi spată. /<sl. navoditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s.n. (urzeală); năvăditură, s.f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă.
(Dicţionarul etimologic român)

năvădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năvădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năvădíre s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂVĂDÍ vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)
(Dicţionar de sinonime)

NĂVĂDÍRE s. v. năvădit.
(Dicţionar de sinonime)