oștenesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
OŞTENÉSC, -EÁSCĂ, oşteneşti, adj. (Înv.) Ostăşesc, milităresc. [Var.: oştinésc, -eáscă adj.] – Oştean + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Intranz. A-şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl., Intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl., Intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan\'a, rus. ustat\'.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OSTEN//Í ~ésc pop. 1. intranz. (despre fiinţe) A-şi pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinţe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OSTEN//Í mă ~ésc intranz. pop. A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s.f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); osteninţă, s.f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
(Dicţionarul etimologic român)

oştenésc adj. m., f. oşteneáscă; pl. m. şi f. oştenéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ostení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osteneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OŞTENÉSC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostăşesc, soldăţesc.
(Dicţionar de sinonime)

OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.
(Dicţionar de sinonime)

OSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ost oste osten ostene

Cuvinte se termină cu literele: sc esc nesc enesc tenesc