oțărâre dex - definiţie, sinonime, conjugare
OŢĂRÎ, oţărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. şi tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oţărí, oţerí, oţerî vb. IV.] – Din bg. ocerea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OŢĂRÂRE, oţărâri, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) oţărî; oţăreală (1). [Var.: oţeríre s.f.] – V. oţărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE OŢĂR//Î́ mă ~ăsc intranz. 1) A-şi ieşi din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se strâmba la faţă în semn că ceva (o mâncare sau o băutură) are gust rău. /<bulg. ocerja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oţărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţărăsc, imperf. 3 sg. oţărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oţărâre s. f., g.-d. art. oţărârii; pl. oţărâri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OŢĂRÎ vb. v. amărî, cutremura, indispune, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoşa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, mâhni, mânia, necăji, răcni, răsti, striga, supăra, tremura, ţipa, urla, zbiera, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)

OŢĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, înverşunare, mânie, oroare, revoltare, revoltă, scan-dalizare, spaimă, teroare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot ota otar otara otarar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare tarare