oțele dex - definiţie, sinonime, conjugare
OŢÉL, (2) oţeluri, (3) oţele, s.n. 1. Aliaj de fier cu carbon (şi cu alte elemente), întrebuinţat pentru rezistenţa, duritatea, tenacitatea şi elasticitatea lui. ♢ Loc. adj. De oţel = asemenea oţelului (ca tărie, rezistenţă sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oţel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ţinte, cuişoare cu capul lat şi strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanşare la puştile şi pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoş, cremene şi amnar. ♢ Expr. A fi iute (sau slab) de oţele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOTÉL, hoteluri (hotele), s.n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Var.: otél s.n.] – Din fr. hôtel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTÉL, oteluri (otele), s.n. V. hotel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OŢÉL ~uri n. 1) Aliaj de fier, carbon şi alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent şi elastic, de culoare argintie-cenuşie. ♢ De ~ (sau tare ca ~ul) foarte tare, foarte rezistent. Braţ de ~ braţ viguros. Voinţă de ~ voinţă fermă, nestrămutată. ~ aliat oţel care, pe lângă carbon, mai conţine şi alte elemente (crom, nichel etc.). 2) la pl. Varietăţi ale acestui aliaj. /<sl. ocelu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HOTÉL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se închiriază pe termen scurt mai ales călătorilor. /<fr. hôtel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HOTÉL s.n. Clădire amenajată pentru închirierea de camere mobilate pe termen scurt mai ales călătorilor. [Pl. -luri, -le, var. otel s.n. / < fr. hôtel].
(Dicţionar de neologisme)

OTÉL s.n. v. hotel.
(Dicţionar de neologisme)

oţéle (ţinte, mecanism al puştii) s. n. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oţél-balót s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oţél (aliaj) s. n., (soiuri) pl. oţéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oţél-betón s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hotél s. n., pl. hotéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OŢÉL s. (Mold. şi Bucov.) criţă. (Bară de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OŢÉLE s. pl. v. amnar.
(Dicţionar de sinonime)

HOTÉL s. (înv.) birt, ospel.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot ote otel

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele