oțetit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OŢETÍ, oţetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oţet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oţeţí vb. IV] – Din oţet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OŢETÍT, -Ă, oţetiţi, -te, adj. 1. (Despre vinuri) Prefăcut, transformat în oţet; înăcrit, acru. 2. Fig. Supărat, mânios, iritat; neprietenos. – V. oţeti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OŢEŢÍ vb. IV v. oţeti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE OŢET//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oţet; a deveni asemănător cu oţetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulţumirii de acţiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se şifona. /Din oţet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OŢEŢÍT adj. v. OŢEŢI. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

oţetí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţetésc, imperf. 3 sg. oţeteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţeteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OŢETÍ vb. v. acri.
(Dicţionar de sinonime)

OŢETÍT adj. v. acrit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot ote otet oteti

Cuvinte se termină cu literele: it tit etit tetit