oarecare

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareşicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanţă, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. şi reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. şi f. oarecáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. şi f. oarecáre, g.-d. oarecărora
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevaşilea, (înv. şi reg.) oarecine, oareşicine, (înv.) cinevaşi, neştine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obişnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, niţel, puţin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareşicare, (înv. şi reg.) cevaşi, cevaşilea, oarecât, oarecâtva, oareşice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreţ.)
(Dicţionar de sinonime)