oaste

OÁSTE, oşti, s.f. 1. (Înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ Fig. Mulţime. 2. (Înv.) Război¹; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „duşman”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÁSTE oşti f. 1) înv. Totalitate a forţelor armate ale unui stat; armată. 2) pop. Serviciu militar; cătănie. 3) pop. Mulţime de ostaşi. 4) fig. Mulţime de persoane. [G.-D. oştii] /<lat. hostis, ~em
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oáste(óşti), s.f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Puşcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. – Der. ostaş, s.m. (soldat, combatant); ostăşesc, adj. (militar); ostăşeşte, adv. (milităreşte); ostăşi, vb. (a servi în armată); ostăşie, s.f. (serviciul militar); ostăşime, s.f. (mulţime de ostaşi); oşti, vb. (a servi în armată; a lupta); oştire, s.f. (oaste; înv., expediţie militară); oştean, s.m. (soldat); oştenesc, adj. (militar); oşteneşte, adv. (milităreşte); oştenie, s.f. (militărie); oştime, s.f. (oaste); oştitor, s.m. (înv., soldat); oştitură, s.f. (înv., ordin de bătălie).
(Dicţionarul etimologic român)

oáste s. f., g.-d. art. óştii; pl. oşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OÁSTE s. (MIL.) armată, oştire, putere, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraşul a fost cucerit de ~ inamică.)
(Dicţionar de sinonime)

OÁSTE s. v. bătălie, conflict, luptă, război.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-ÓŞTILOR s. v. floarea-paştelui.
(Dicţionar de sinonime)