obădare

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spiţele unei roţi. – Din obadă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBĂDÁR, obădare, s.n. (Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. – Obadă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBĂD//Á ~éz tranz. (roţi) A înzestra cu obezi. /Din obadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBĂDÁR ~e n. reg. Sfredel de făcut găuri în obezi. /obadă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBĂDÁRE s. f. v. obăda. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. şi pl. obădeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obădár s. n., pl. obădáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)