obște dex - definiţie, sinonime, conjugare

obște

[Sinonime]
ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (Înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. împreună, fără excepţie, deopotrivă; c) loc. adv. în mod obişnuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (Înv.) Spec. Comunitate a călugărilor de la o mănăstire; p. ext. chinovie. 3. (Înv.) Obştească adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta şi orânduirile anterioare şi care se caracterizează prin munca în comun şi prin îmbinarea proprietăţii private cu cea colectivă. ♦ Asociaţie, întovărăşire. [Var.: óbştie s.f.] – Din sl. obĩštije.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓBŞT//E ~i f. înv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniţi la o anumită treaptă de dezvoltare istorică; societate. 2) Repre-zentanţă a poporului; adunare obştească. 3) rar Grup de oameni care îşi petrec timpul liber sau merg undeva împreună; companie; societate. 4) Formă de cooperare economică pentru producerea de bunuri agricole. ~ ţărănească.De ~ comun, public. [G.-D. obştii] /<sl. obištije
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

óbşte (óbşti), s.f. – 1. Comunitate, colectivitate, public. – 2. Asociaţie, cooperativă, devălmăşie. – Var. obştie. Sl. obišti „colectivitate” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl. obištije „comunitate”, bg., sb. obšti. – Der. obştesc, adj. (comun, public, general); obşteşte, adv. (în comun); obşti, vb. (a face public, a divulga); obştime, s.f. (public); ob(e)ştnic, adj. (public, general), înv., din sl. obeštiniku; obştuitor, s.m. (înv., participant); obştire, s.f. (comunitate; dare în vileag), înv.; obeştui, vb. (înv., a trăi în comunitate), din sl. obištevati; obştui, vb. (a participa), înv. – Din rom. pare că provine mag. hopsa, pl. hopsák, de unde opşag, s.n. (Trans., bîrfă), cf. Drăganu, Dacor., VI, 300. Hopşe, s.f. (Trans., şezătoare pentru a lucra lîna în comun; carne care se mănîncă în comun la ţară), pare der. din acelaşi cuvînt sl. în mod indirect, prin intermediul sl. hopsába (Drăganu, Dacor., III, 720); de aici opsar, s.m. (Mold., măcelar, casap care vinde carnea tranşată), cf. Tiktin.
(Dicţionarul etimologic român)

de óbşte loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óbşte s. f., g.-d. art. óbştii; pl. obşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÓBŞTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) obşte sătească = obşte teritorială, obşte vicinală; obşte teritorială v. obşte sătească; obşte vicinală v. obşte sătească.
(Dicţionar de sinonime)

ÓBŞTE s. v. adunare, chinovie, colectivi-tate, masă, mulţime, norod, popor, sfat, ţară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obs obst

Cuvinte se termină cu literele: te ste bste