obștesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBŞTÉSC, -EÁSCĂ, obşteşti, adj. Care priveşte poporul, care aparţine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ♢ (Înv.) Obştească Adunare = organ legislativ suprem în ţările româneşti, Adunare Naţionala; p. ext. consiliu consultativ. ♢ Expr. A-şi da obştescul sfârşit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obşte + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBŞTÍ, obştesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înştiinţa, a anunţa tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBŞT//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de obşte; propriu obştii. Viaţă ~ească. Interese ~eşti. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităţilor societăţii. Muncă ~ească. Treburi ~eşti. 3) Care este comun pentru toţi; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~ească. /obşte + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OBŞT//Í ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivităţi; a anunţa în mod public. /<sl. obištiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obştésc adj. m., f. obşteáscă; pl. m. şi f. obştéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obştésc, imperf. 3 sg. obşteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obşteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBŞTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obs obst obste obstes

Cuvinte se termină cu literele: sc esc tesc stesc bstesc