obștime

OBŞTÍME s.f. (Înv.) Obşte (1). – Obşte + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBŞTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBŞTE 2) pop. Totalitate a organizaţiilor obşteşti. /obşte + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obştíme s. f., g.-d. art. obştímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBŞTÍME s. v. colectitate, comunitate, obşte, societate.
(Dicţionar de sinonime)