obcină dex - definiţie, sinonime, conjugare

obcină

ÓBCINĂ, obcini, s.f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăţi; p. ext. (reg.) înălţime acoperită de pădure. [Pl. şi obcine] – Din sl. občina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓBCIN//Ă ~e f. 1) Coamă care face legătura între două piscuri de munte sau de deal. 2) Înălţime împădurită. [G.-D. obcinii] /<sl. obţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

óbcină s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ob obc obci obcin

Cuvinte se termină cu literele: na ina cina bcina