obediență dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBEDIÉNT, -Ă, obedienţi, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBEDIÉNŢĂ, obedienţe, s.f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBEDIÉN//T ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].
(Dicţionar de neologisme)

OBEDIÉNŢĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience].
(Dicţionar de neologisme)

OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)
(Marele dicţionar de neologisme)

OBEDIÉNŢĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia)
(Marele dicţionar de neologisme)

obediént adj. m. (sil. -di-ent), pl. obediénţi; f. sg. obediéntă, pl. obediénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obediénţă s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obediénţei; pl. obediénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
(Dicţionar de sinonime)

OBEDIÉNŢĂ s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obe obed obedi obedie

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta dienta