obelă
OBÉLĂ, obele, s.f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din fr. obèle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos].
(Dicţionar de neologisme)
OBÉLĂ s. f. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obèle, lat. obelus)
(Marele dicţionar de neologisme)
obélă s. f., pl. obéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
obélă s. f., pl. obéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)