obișnuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBIŞNUÍ, obişnuiesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A câştiga sau a face să câştige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa. 2. Tranz. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. Tranz. şi refl. A (se) folosi (des), a (se) întrebuinţa. [Var.: (înv.) obicinuí vb. IV] – Din obicină (înv. „obicei” < bg.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIŞNUÍT, -Ă, obişnuiţi, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obişnuinţa cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlneşte în mod regulat; care se foloseşte adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obişnui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBIŞNU//Í ~iésc tranz. 1) A face să se obişnuiască. 2) A practica în calitate de obicei; deprindere. ~ plimbări la aer liber. ~ieşte să studieze la bibliotecă. /cf. bulg. obiţno
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBIŞNU//Í mă ~iésc intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziţia cu) A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăţa; a se deprinde; a se familiariza. ~ cu noul colectiv. ~ cu lucrul. /cf. bulg. obiţno
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBIŞNUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A OBIŞNUI şi A SE OBIŞNUI. 3) şi substantival Care se întâlneşte frecvent, regulat. 3) Care nu se deosebeşte prin nimic specific; care nu are trăsături particulare; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; ordinar. /v. a (se) obişnui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obişnuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obişnuiésc, imperf. 3 sg. obişnuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obişnuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBIŞNUÍ vb. 1. v. aclimatiza. 2. (înv.) a metahirisi. (~ să bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se îndătina, (înv.) a se politici. (Aşa se ~ pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (Aşa ~ noi să facem.) 5. v. deprinde.
(Dicţionar de sinonime)

OBIŞNUÍT adj. 1. v. aclimatizat. 2. comun, normal. (Nu-i decât un om ~.) 3. v. oarecare. 4. v. comun. 5. v. ordinar. 6. v. firesc. 7. v. normal. 8. clasic, curent, frecvent, tradiţional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.) 9. v. cunoscut. 10. curent, frecvent, uzual. (De circulaţie ~.) 11. v. consacrat. 12. v. familiar. 13. caracteristic, specific. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 14. v. zilnic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) obişnui ≠ a (se) dezbăra, a (se) dezobişnui
(Dicţionar de antonime)

A se obişnui ≠ a se debarasa, a se dezvăţa
(Dicţionar de antonime)

Obişnuit ≠ deosebit, grozav, neobişnuit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obis obisn obisnu

Cuvinte se termină cu literele: it uit nuit snuit isnuit