obială dex - definiţie, sinonime, conjugare

obială

OBIÁLĂ, obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrenţe, a fi zdrenţos, zdrenţăros. – Din bg. obijalo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIÁLĂ obiéle f. 1) Bucată de ţesătură groasă care se înfăşoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de ţesătură veche; zdreanţă. ♢ A face pe cineva ~ (sau~ de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel şi chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obiálă (obiéle), s.f. – 1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de ţărani în loc de ciorapi sau şosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanţă. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliş”. Cf. oghial. – Der. obilos, adj. (zdrenţăros).
(Dicţionarul etimologic român)

obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obia obial

Cuvinte se termină cu literele: la ala iala biala