obidire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. şi pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIDÍRE, obidiri, s.f. (Înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) obidi şi rezultatul ei; suferinţă, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBID//Í ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBID//Í mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obideáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obidíre s. f., g.-d. art. obidírii; pl. obidíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispu-ne, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăţi, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, su-păra, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)

OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, bo-ceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, mâhnire, năpăs-tuire, necaz, nedreptăţire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuţie, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristeţe, tângu-ială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obid obidi obidir

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire idire bidire