obidit

OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. şi pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIDÍT, -Ă, obidiţi, -te, adj. (Înv. şi pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptăţit, oprimat, asuprit. – V. obidi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBID//Í ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBID//Í mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obideáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispu-ne, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăţi, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, su-păra, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)

OBIDÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, des-curajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, nedreptăţit, supărat, trist.
(Dicţionar de sinonime)

OBIDÍT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
(Dicţionar de sinonime)