obiecționa
[Conjugare]
OBIECŢIONÁ vb. I. intr. A face obiecţii. [Pron. -biec-ţi-o-. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
obiecţioná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. obiecţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
obiecţioná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. obiecţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)