obiectitate

OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)
(Marele dicţionar de neologisme)

obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)