obiectivat dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBIECTIVÁ, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existenţă obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIECTIVÁT, -Ă, obiectivaţi, -te, adj. Concretizat, materializat. Imagini obiectivate. – V. obiectiva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBIECTIV//Á ~éz tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face să se obiecti-veze. /<fr. objectiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBIECTIV//Á pers.3 se ~eáză intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBIECTIVÁ vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca existând în afară de conştiinţa omului şi independent de ea. ♦ refl. A deveni obiectiv. [Cf. fr. objectivér].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTIVÁT adj. Devenit obiectiv (1); materializat. [Cf. fr. objectivé].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTIVÁ vb. I. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existenţă obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectivér)
(Marele dicţionar de neologisme)

!obiectivá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectiveáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

obiectivá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectivéz, 3 sg. şi pl. obiectiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obie obiec obiect

Cuvinte se termină cu literele: at vat ivat tivat ctivat