obiectivizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIECTIVIZÁRE, obiectivizări, s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE OBIECTIVIZ//Á pers.3 se ~eáză intranz. rar A căpăta un caracter obiectiv. /obiectiv + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBIECTIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. [P.i. 3 -zează. / < obiectiv + -iza].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTIVIZÁRE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ♦ Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoaşterea caracterului de realitate exterioară a lumii. [< obiectiviza].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTIVIZÁ vb. refl. a se obiectiva (II). (< engl. obiectivize)
(Marele dicţionar de neologisme)

!obiectivizá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivizeáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!obiectivizáre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizắrii; pl. obiectivizắri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

obiectivizá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 3 sg. şi pl. obiectivizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obiectivizáre s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. art. obtectivizării; pl. obiectivizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obie obiec obiect

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare vizare