obiectual

OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparţine lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIECTUÁL ~ă (~i,~e) livr. Care există în afara conştiinţei şi independent de ea; cu existenţă independentă 2) Care ţine de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparţine lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].
(Dicţionar de neologisme)

OBIECTUÁL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conştiinţă; material, obiectiv. 2. care aparţine lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)
(Marele dicţionar de neologisme)

!obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

obiectuál adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuáli; f. sg. obiectuálă, pl. obiectuále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBIECTUÁL adj. v. material.
(Dicţionar de sinonime)