obijduire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăţi, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIJDUÍRE, obijduiri, s.f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBIJDU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce priveşte statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obijduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obijduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obijduíre s. f., g.-d. art. obijduírii; pl. obijduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBIJDUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)

OBIJDUÍRE s. v. asuprire, exploatare, împi-lare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obi obij obijd obijdu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire duire jduire