obijduitoare

obijduitor obijduitoare

OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s.m. şi f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBIJDUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial pop. Care obijduieşte; care lezează demnitatea cuiva; jignitor; ofensator. [Sil. -du-i-] /a obijdui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obijduitór s. m. (sil. -du-i-), pl. obijduitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obijduitoáre s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. obijduitoárei; pl. obijduitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ob obi obij obijd obijdu

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare