obituar
OBITUÁR s.n. (Franţuzism) Pomelnic. [Pron. -tu-ar. / < fr. obiectuaire, cf. lat. med. obituarius < obitus – moarte].
(Dicţionar de neologisme)
OBITUÁR s. n. 1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă. 2. listă de oameni decedaţi; pomelnic. (< fr. obitoire, lat. obituarium)
(Marele dicţionar de neologisme)
obituár s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OBITUÁR s. n. 1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă. 2. listă de oameni decedaţi; pomelnic. (< fr. obitoire, lat. obituarium)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)