oblădui

OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ Intranz. A domni. 2. Tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBLĂDU//Í ~iésc înv. 1. tranz. 1) A dirija, stând în frunte; a conduce; a cârmui; a guverna; a administra. 2) A lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a supraveghea; a proteja. 2. intranz. A se afla la domnie; a domni. [Sil. -blă-] /<sl. obladovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oblăduí (-uésc, oblăduít), vb. – A guverna, a administra. Sl. obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), der. din vlasti, vladą, cf. vlădică. – Der. oblăduire, s.f. (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, s.m. (guvernator, administrator, conducător); oblastie, s.f. (guvern, provincie), din sl. oblasti. Cuvinte înv.
(Dicţionarul etimologic român)

oblăduí vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblăduiésc, imperf. 3 sg. oblăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oblăduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBLĂDUÍ vb. v. administra, apăra, cârmui, conduce, dirigui, domni, feri, gospodări, guverna, ocroti, păzi, proteja, stăpâni.
(Dicţionar de sinonime)