obleț

OBLÉŢ, obleţi, s.m. Peşte mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăţi, care trăieşte în apele dulci; albişoară, albiţă, sorean (Alburnus alburnus) ♢ Obleţ mare = peşte migrator, asemănător cu obleţul, lung, cu carnea grasă şi gustoasă; ţuşcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s.m.] – Oblu + suf. -eţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBLÉŢ ~i m. Peşte dulcicol de talie mică, cu solzi mărunţi argintii, având gura oblică; sorean, albişoară. [Sil. -o-bleţ] /oblu + suf. ~eţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obléţ s. m. (sil. -bleţ), pl. obléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBLÉŢ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albişoară, sorean, (reg.) arvat, sabiţă, săbioară, soreancă, soreaţă, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceţ. 2. obleţ-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) ţuşcov.
(Dicţionar de sinonime)

OBLÉŢ s. v. caracudă, caras.
(Dicţionar de sinonime)