obli dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mişcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓBLU oáblă (óbli, oáble) şi adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafaţa dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălţimi, urcuşuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

óblu (oáblă), adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleţ (var. oblete), s.m. (peşte, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s.n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.
(Dicţionarul etimologic român)

óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiş, pieziş, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, şes, vertical.
(Dicţionar de sinonime)

ÓBLU adj., adv. v. drept.
(Dicţionar de sinonime)

ÓBLU adv. v. aţă, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.
(Dicţionar de sinonime)

OBLÍ vb. v. descovoia, dezdoi, făţui, îndrepta, nivela.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obl

Cuvinte se termină cu literele: li bli