oblicit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBLICÍ, oblicesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. Tranz. şi intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBLIC//Í ~ésc tranz. înv. 1) A găsi după multă căutare; a dibui. 2) A prinde de veste; a afla. [Sil. -bli-] /<sl. obliţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oblicí (oblicésc, oblicít), vb. – 1. A manifesta. – 2. A descoperi, a revela. – 3. A se informa, a-şi da seama, a se impune. – 4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmări, a cerceta. Sl. obličiti „a manifesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin). Sec. XVI, înv., în afară de ultimul sens. – Der. oblicitor, s.m. (înv., denunţător).
(Dicţionarul etimologic român)

OBLICÍT s.f. v. OBLICI. [DLRM]
(Alte dicţionare)

oblicí (a ~) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblicésc, imperf. 3 sg. obliceá; conj. prez. 3 să obliceáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

oblicí vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblicésc, imperf. 3 sg. obliceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obliceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBLICÍ vb. v. afla, auzi, bate, condamna, descoperi, găsi, osândi, pedepsi, şti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obl obli oblic oblici

Cuvinte se termină cu literele: it cit icit licit blicit