obliganță dex - definiţie, sinonime, conjugare

obliganță

obliganţă obligant
OBLIGÁNŢĂ s. f. amabilitate, bunăvoinţă. (< fr. obligeance)
(Marele dicţionar de neologisme)

OBLIGÁNT, -Ă adj. îndatoritor, amabil, binevoitor. (< fr. obligeant)
(Marele dicţionar de neologisme)

obligánţă s. f., pl. obligánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obligánt adj. m., pl. obligánţi; f. sg. obligánţă, pl. obligánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ob obl obli oblig obliga

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ganta iganta