obligarisire

OBLIGARISÍ, obligarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A obliga. – Fr. obliger (lat. lit. obligare).
(Dicţionarul limbii române moderne)

OBLIGARISÍRE s.f. v. OBLIGARISI. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: ob obl obli oblig obliga

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire isire risire