obliterare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. (Livr.; despre inscripţii, manuscrise etc.) A (se) şterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteţ. 2. Tranz. A anula o marcă poştală sau un timbru prin aplicarea unei ştampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBLITERÁRE, obliterări, s.f. Acţiunea de a (se) oblitera şi rezultatul ei; obliteraţie. – V. oblitera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBLITER//Á ~éz tranz. 1) A face să se oblitereze. 2) (timbre poştale) A anula prin aplicarea unei ştampile. /<fr. oblitérer, lat. obliterare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBLITER//Á pers.3 se ~eáză intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscripţii etc.) A deveni cu timpul neciteţ; a se şterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sângelui să circule normal; a se astupa; a se închide. /<fr. oblitérer, lat. obliterare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) şterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ştampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].
(Dicţionar de neologisme)

OBLITERÁRE s.f. Acţiunea de a (se) oblitera şi rezultatul ei; dispariţie, ştergere, obliteraţie. [< oblitera].
(Dicţionar de neologisme)

OBLITERÁ vb. I. tr., refl. (despre inscripţii, manuscrise) a (se) şterge treptat, a deveni, a face să devină neciteţ. II. tr. 1. a anula un timbru prin ştampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare)
(Marele dicţionar de neologisme)

!obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!obliteráre (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterắrii; pl. obliterắri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

obliterá vb., ind. prez. 1 sg. obliteréz, 3 sg. şi pl. oblitereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obliteráre s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ştampila.
(Dicţionar de sinonime)

OBLITERÁRE s. v. obliteraţie.
(Dicţionar de sinonime)

OBLITERÁRE s. v. pecetluire, ştampilare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obl obli oblit oblite

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare terare