obnubilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBNUBILÁRE, obnubilări, s.f. Acţiunea de a se obnubila şi rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parţială a conştiinţei, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilaţie. – V. obnubila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE OBNUBIL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-şi pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].
(Dicţionar de neologisme)

OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a (se) obnubila şi rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin ameţeli, prin pierderea temporară a conştiinţei; obnubilaţie. [< obnubila].
(Dicţionar de neologisme)

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)
(Marele dicţionar de neologisme)

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obnubiláre s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBNUBILÁRE s. v. obnubilaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obn obnu obnub obnubi

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare bilare