OBÓR1, oboare, s.n. 1. (Reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (Pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii unde se ţin unelte agricole, nutreţ pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÓR2, oboare, s.n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu; spaţiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „şnur”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÓR1 oboáre n. 1) (în trecut) Loc special rezervat pentru vânzarea vitelor; târg de vite. 2) Loc împrejmuit (în apropierea casei sau în câmp) unde se ţin vitele; ţarc; ocol. 3) Loc împrejmuit cu stuf sau nuiele într-o apă curgătoare, pentru a prinde peştele sau pentru a păstra viu peştele prins. /<bulg., sb. obor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OBÓR2 oboáre n. Sfoară cu ajutorul căreia mreaja unui năvod se prinde în apă. /<rus. obor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
obór (oboáre), s.n. – 1. Ţarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s.n. (plumb de plasă) din rus. obora.
(Dicţionarul etimologic român)
oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se foloseşte azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).
(Dicţionarul etimologic român)
obór (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
oborî́ vb., ind. prez. 1 sg. obór, 3 sg. şi pl. oboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OBÓR s. târg. (~ de vite.)
(Dicţionar de sinonime)
OBÓR s. v. bordei, colibă, ocol, staul, ţarc.
(Dicţionar de sinonime)
OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÓR2, oboare, s.n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu; spaţiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „şnur”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBÓR1 oboáre n. 1) (în trecut) Loc special rezervat pentru vânzarea vitelor; târg de vite. 2) Loc împrejmuit (în apropierea casei sau în câmp) unde se ţin vitele; ţarc; ocol. 3) Loc împrejmuit cu stuf sau nuiele într-o apă curgătoare, pentru a prinde peştele sau pentru a păstra viu peştele prins. /<bulg., sb. obor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OBÓR2 oboáre n. Sfoară cu ajutorul căreia mreaja unui năvod se prinde în apă. /<rus. obor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
obór (oboáre), s.n. – 1. Ţarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s.n. (plumb de plasă) din rus. obora.
(Dicţionarul etimologic român)
oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se foloseşte azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).
(Dicţionarul etimologic român)
obór (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
oborî́ vb., ind. prez. 1 sg. obór, 3 sg. şi pl. oboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OBÓR s. târg. (~ de vite.)
(Dicţionar de sinonime)
OBÓR s. v. bordei, colibă, ocol, staul, ţarc.
(Dicţionar de sinonime)
OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
(Dicţionar de sinonime)