oborî dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se foloseşte azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).
(Dicţionarul etimologic român)

oborî́ vb., ind. prez. 1 sg. obór, 3 sg. şi pl. oboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obo obor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori bori